vineri, 14 august 2009

Ca picurul din fagurul de miere

Cerul plange cu stropi tacuti, dar repezi, mici, desi, ascutiti.
Ma apasa pacatele mele si fiecare strop e ca un amestec de venin cu miere.
Umbrela nu-mi rezista, s-a ciopartit de la acid. Ah, ustura!
DOAMNE, unde pot fugi departe de Fata Ta?

Am incercat sa ma impac cu gandul ca... mai rezist.
Slabe sanse, am cedat!
Tata, ma caiesc.. mi-ai sfasiat sufletul cu durerea Ta.
Ochii Tai mi-au plans prin Cruce picuri din fagurul de miere.
Lacrimile Tale imi spala mie ochii si vad cine sunt.

CUM se poate sa ma iubesti atat de mult?
Ma zdrobesti in picatele... ca apoi sa faci o arta din ele.
Ce dulce este pacea Ta, ma coplesesti cu o iubire de neinteles.
Oare, de ce m-ai ales?
Te iubesc!

sâmbătă, 1 august 2009

semnul mirarii

ma framant
[...]

raspunsul e la mine
dar nu imi raspund
pentru ca e greu:
mai sunt,
sau
nu mai sunt eu?

tanjesc.

sâmbătă, 6 iunie 2009

In cautare de raspunsuri...

Un singur
cuvant rostit
poate schimba uneori
radical
starea in care te gasesti.

Nu cuvantul
in sine,
deseori,
ci totul din jurul lui -
greutatea lui.

Care sa fie oare
acel cuvant?